De ce ți-e frică nu scapi….oare?

La fel cum și peste copaci vine toamna și îi lasă fără podoaba cea mai de preț, la fel și peste noi se întâmplă să mai vină problemele de tot felul, parcă toate grămadă.

Și din câte am observat până acum, parcă fix chestia aia de care ți-e cel mai groază până la urmă ajunge să devină realitate. Asta indiferent că vorbim de sănătate, relații, job sau altele.

Ani de zile m-am întrebat de ce pățeam treaba asta (chiar dacă, bineînțeles, nu se întâmpla mereu) și cu timpul ajungi să dezvolți un fel de frica anticipativă în diverse situații care pot avea un deznodământ nedorit sau chiar „de speriat”. Iar apoi, dacă chiar așa și e, ni se confirmă faptul că a avut dreptate și mereu iese variata cea mai neagră.

Asta depinde foarte mult și de ce gen de om ești, optimist sau pesimist. Și eu eram foarte pozitivă până când viața mi-a arătat și partea ei mai puțin frumoasă, iar apoi am început încet să mă schimb…și îmi pare rău.

După mai multe „profeții autoîmplinite” despre care nu vreau să îmi amintesc, m-am enervat și am zis că trebuie să existe o cauză și, mai ales, o soluție pentru ca să nu mai văd totul în nuanțe de gri. Apoi am început să citesc foarte, foarte multe pe acest subiect, mai ales despre importanța gândirii noastre și cât de mult ne poate influența viața, inclusiv experiențele viitoare.

Chiar dacă la început mi s-a părut un pic SF ideea și chiar dacă nu eram de acord cu ea în totalitate, am zis că nu strică să încerc.

Astfel am învățat că, cu cât acordăm mai multă importanță unui eveniment sau unei experiențe negative cu atât mai multă energie investim în acestea, iar ele capătă o putere atât de mare încât ne acaparează viața, iar asta nu e ok deloc. Chiar dacă ne este frică de un anumit rezultat, prin faptul că ne gândim obsesiv la el nu facem decât să-l atragem. Chiar și așa, de cele mai multe ori nici măcar nu se întâmplă nimic, iar noi rămânem cu stresul degeaba. Iar dacă totuși se întâmplă, atunci se creează un cerc vicios că am avut dreptate și că mereu va fi rău… concluzia? Nu e bine să gândim negativ.

Într-o carte foarte interesantă și bine documentată a lui Joe Dispenza („Distruge-ți obiceiurile nocive”) am găsit foarte multe răspunsuri la majoritatea întrebărilor care mă sâcâiau. Dispenza explică foarte amănunțit ce se întâmplă cu creierul și corpul nostru atunci când gândim într-un anume fel, cum te poți îmbolnăvi din cauză că ești mereu pesimist, dar mai ales cum te poți vindeca și cum îți poți crea singur un viitor fericit și luminos prin simpla schimbare a modului în care vedem lumea și cum reacționăm la factorii externi. Viața e făcută și din bune și din mai puțin bune, esențial este modul în care reacționăm noi la asta.

20161105_144554

Am expus pe scurt cam despre ce e vorba în cartea respectivă, pe mine m-a ajutat foarte mult să înțeleg cum funcționăm, că suntem și energie nu doar un corp fizic, adică un suflet care dacă îndură prea multe timp îndelungat va începe să tragă semnale de alarmă în organism.

Gândirea pozitivă nu e un mod de a te minți singur și de a nega sau ignora realitatea poate nu tocmai plăcută, ci este un mod sănătos de a privi viața, de a mai face haz de necaz și de a ne da singuri încredere că mâine va fi mai bine :).

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *