Pentru prieteni, sunt „cea care adună mereu gașca” la ieșiri, pentru familie sunt fata conștiincioasă, dar încăpățânată când vrea (sau nu vrea) ceva… iată câteva lucruri despre mine, în ordine aleatorie:

Am 28 de ani, dar în mintea mea nu am trecut de 20 și nu vreau să mă gândesc că vine 30-ul. Lucrez ca redactor la un ziar local și îmi place ceea ce fac, deși simt uneori că mi-ar prinde bine o doză extra de curaj.

Am terminat facultatea de drept și am făcut masteratul tot în același domeniu, dar la Cluj. Au fost doi ani foarte faini și interesanți. Chiar dacă am avut rezultate bune, chiar foarte bune și am învățat mii de pagini despre infracțiuni, contracte, divorțuri și succesiuni, soarta a avut alte planuri…soarta sau eu, pentru că am realizat că nu e ceea ce vreau să fac.

Mi-a plăcut să scriu de mică. Din clasele primare scriam compuneri, iar în gimnaziu participam la competiții de „Short Stories” și „Creative Writing”. Engleza a fost pasiunea mea încă de la grădiniță.

În liceu m-am apucat de teatru, am făcut parte dintr-o trupă de teatru francez, iar după doi ani mi-am făcut trupa mea, mi-am scris și mi-am regizat piesele, niște comedii și pamflete. A fost o perioadă de care atât eu cât și prietenii cu care am jucat ne amintim mereu cu drag. Mare parte din trupă sunt prietenele mele cele mai bune și astăzi.

Ador animalele și nu pot îndura să le văd suferind. Dacă nu îți plac, măcar lasă-le în pace. Dacă ar fi după mine, aș aduna toți cățeii și pisicuțele neajutorate, însă cum nu dețin o curte cât un stadion de fotbal, m-am rezumat la salvarea unui motănel, pe nume Tiggy, care ma relaxează cu torsul lui de 10 ani încoace și la adoptarea unui porcușor de Guineea, Schmoopy, despre care veți citi printre paginile blogului.

Îmi plac lucrurile colorate, mă binedispun. Mereu voi alege o agendă în culorile curcubeului și cu flori dacă se poate, în locul uneia negre și simple. Pentru că asta îmi place și asta sunt. Îmi plac imprimeurile vintage.

Lumea zice că am voce, dar niciodată nu m-am încumetat la mai mult de o piesă, două, la o seară de karaoke.

Țin foarte mult la prietenii mei și încerc să-i adun cât mai des la câte o ieșire, o seară de Monopoly sau UNO (care ne pune în pericol prietenia de multe ori 🙂 ). Mă supăr ușor și îmi trece repede, dau foarte multe șanse, însă când s-a umplut paharul și s-a revărsat, nu mai e cale de întoarcere. Am făcut tot posibilul să elimin oamenii toxici din viața mea.

Nu sunt pasionată de shopping, dar îmi plac produsele de make-up. Un ruj sau un fard frumos mă binedispun când am o zi aglomerată și obositoare. Politica mă obosește.

Îmi place să mă plimb în natură, să călătoresc și iubesc să mă plimb cu bicicleta primăvara.

Sunt o combinație paradoxală între plăcerea de a fi în centrul atenției și timiditate excesivă. Depinde în ce anturaj sunt. Mă înroșesc foarte ușor și mă enerva la culme când toți îmi spuneau asta. Acum recurg la autoironie.

După câțiva ani de încercări mai mult sau mai puțin eșuate, mi-am găsit liniștea în ceea ce privește iubirea. Toate experiențele îmi servesc acum drept inspirație, iar pentru asta nu pot să fiu decât recunoscătoare.

În loc de concluzie: pe acest blog voi scrie despre lucruri pe care le-am trăit, experiențe care m-au marcat și mi-au schimbat total perspectiva, păreri, gânduri și idei în care poate te vei regăsi sau poate te vor ajuta.
Mi-a părut bine de cunoștință!

Anette