Da știu, nu toată lumea își permite luxul de a-și schimba locul de muncă după bunul plac, sau pentru că s-a plictisit de el. Nu despre asta este vorba.

Îmi amintesc perfect primul job pe care l-am avut. Eram o studentă de 21 de ani care nu a lucrat nici o zi în viața ei. Mi s-a oferit o oportunitate și am acceptat-o. Iar după două luni am plecat.

Nu voi intra în detalii cu privire la toate motivele care m-au determinat să plec mai repede decât a apucat să se usuce tușul de pe contractul de muncă, însă voi relata ce am învățat din asta.

Nu este normal să acceptăm orice doar pentru că avem nevoie disperată de bani. Mai bine te distrezi ca și chelner sezonier pe timp de vară ca să-ți aduni niște bănuți, decât să fii „om important” la o companie, iar acasă să plângi pe ascuns.

Nu sunt materialistă deloc, motiv pentru care nu am alergat după funcții sau firme mari. Dar nu am fost mereu așa.

A fost o perioadă când gândul de a lucra la o multinațională mă atrăgea foarte tare. Am și obținut un post, acesta fiind al doilea job al meu, iar din nou, am plecat.

Unii pot spune că sunt inconstantă sau că mă dau ușor bătută. Nu. Deloc chiar! Dovadă stă faptul că am aproape un an ca angajată într-un alt loc, un loc care mi se potrivește însă.

Dacă te trezești în fiecare dimineață cu un gol imens în stomac, când îți e pur și simplu rău la gândul că trebuie să te extirpezi cu forța din pat pentru a da piept cu o lume gri care nu îți aduce absolut nici o satisfacție, pleacă!

Mereu se poate mai bine. Chiar dacă depindem de un loc de muncă deoarece avem o familie, copii, datorii la bancă, putem pleca, putem găsi ceva mai bun!

Dacă ai palpitații când te uiți dimineața în oglindă deoarece știi ce te așteaptă, când ajungi să te îmbolnăvești și să nu mai fi bun de nimic din cauza dosarelor, actelor, mailurilor, crizelor de personalitate ale șefilor sau colegilor, când ai uitat complet de tine și de ceea ce te face cu adevărat fericit…exact, pleacă!

Mereu am fost încăpățânată și m-am împotrivit cu înverșunare ideii de „lasă că e bine aici, măcar faci bani”, „măcar ai o funcție, ești cineva!” sau alte asemenea nonsensuri. Nici banii, nici funcția nu-mi pot cumpăra sănătatea, liniștea sufletească, fericirea.

Pentru asta m-am revoltat și am avut și de pierdut. Am pierdut poate un „job bun și sigur” plus banii care veneau la pachet. Nu îmi pare rău pentru nimic.

Foarte, foarte puțină lume are timp să se gândească, printre deadline-uri și stres, că avem o singură viață. Foarte puțini oameni mai stau să reflecteze asupra lucrurilor care îi fac cu adevărat fericiți și se complac într-o agonie cotidiană pe care o numesc loc de muncă.

Știu că nu e ușor, la fel cum știu și că milioane de oameni nu gândesc ca mine. Pe unii tocmai banii și funcțiile îi fac fericiți, la fel cum alții luptă, învață și se străduiesc să ajungă „cineva” în viață, oameni pe care eu îi încurajez și îi felicit sincer.

Promovez ideea de a face ce îți place. Este crucial. Iar când faci ceea ce îți place și o faci cu pasiune, vin cu timpul și banii.

Eu m-am îmbolnăvit destul de rău fizic din cauza frustrărilor și stresului cauzate de un job care nu mi se potrivea. Merită? Eu zic că nu.

Tocmai din acest motiv am învățat ce NU vreau de la un job. Iar acum sunt o angajată liniștită, fericită și cu psihicul intact. Normal că, peste tot există stres, ceea ce contează este nivelul la care ajunge și cât de mult te afectează.

Iar dacă nu poți pleca de la un job care îți face rău, din diverse motive, măcar caută altceva, măcar încearcă! Fă ce îți place mai des, hrănește-ți sufletul atât de neglijat în ultima vreme.

Pe mine mă relaxează scrisul, cititul și cărțile de colorat pentru adulți. Când scriu uit de toate și simt cum îmi curge prin vene inspirația divină. Inspirație care nu are cum să-și facă loc dacă viața mea este alcătuită din agitație, pesimism, nervi, stres, nefericire sau depresie.

Este foarte important să ne găsim locul pe lumea asta, deoarece existența noastră efemeră merită mai mult decât un „nu mai suport” repetat la infinit. Dacă nu mai suporți, pleacă!