Deși am spus că mă voi axa mai mult pe articole despre călătorii și vacanțe, un șir de evenimente (plăcute) din ultima perioadă m-au încurajat să vorbesc despre un subiect mai… „la sentiment”.
Nu voi vorbi despre căsătorie pentru că sunt în totală necunoștință de cauză, iar tot ce aș putea relata ar fi experiențele prietenelor mele care au făcut deja acest pas. Nu, voi vorbi despre ceva la fel de important și anume…mutatul împreună, adică momentul din care ce e al tău devine al vostru.
Pragmatic vorbind, consider că este absolut crucial să stai cu persoana iubită împreună o perioadă înainte să te legi pe viață de ea în fața rudelor, prietenilor și a preotului. Nu mai trăim în vremurile demult apuse când acest lucru era considerat necuviincios sau chiar un păcat. În lumea practică de astăzi trebuie să „te testezi” înainte de a spune acel „DA” hotărât sau eschivat.
Unii se hotărăsc să ia această decizie după multe amânări și ani de relație, discuții, analize, tabele, rapoarte etc., iar alții…iau decizia pentru că li se pare normal, pentru că asta simt că trebuie să facă și pentru că face parte din cursul firesc al unei relații în care amândoi sunt suficient de maturi și responsabili încât să știe ce își doresc.
Varianta a doua e cea mai fericită și de dorit. Momentul când ce e al tău devine al vostru e momentul în care parcă toate s-au așezat și s-au aliniat perfect. E sfârșitul căutărilor, al eșecurilor, al durerii și al suferinței și începutul celei mai frumoase perioade din viața ta.
Când ce e al tău devine al vostru vei observa schimbări. Multe. Una e să te vezi la ceas de seară sau de prânz la o cafenea și să sorbi din ceașcă și pe el/ea din priviri. Una e să te trezești cu mesajul lui/ei de bună dimineața și să adormi cu „Te iubesc. Noapte buna” – sent. Să aștepți cu nerăbdare următoarea întâlnire și să simți cum te doare discret, puțin, într-un colț doar de tine știut, când vine momentul despărțirii temporare. Totul se schimbă.
Când ce e al tău devine al vostru ajungi să-i cunoști și cea mai mică durere din priviri. Înveți să ai mai multă răbdare, să asculți, să ajuți și să împarți. Realizezi că gătitul poate fi una din micile plăceri ale vieții și te străduiești să faci ceva special, dulce și bun doar pentru că e marți și ați avut o zi grea la servici.
Când ce e al tău devine al vostru, chiar așa e. Nu mai există „eu”, există „noi”. Noi care trecem împreună prin viață, cu zilele ei bune și mai puțin bune. Noi care împărțim atât oboseala, cât și energia și bucuria. Noi care găsim împreună soluții când apar probleme, pentru că asta se întâmplă când știi că ai omul potrivit alături de tine. Noi care avem grijă unul de altul când suntem bolnavi și planificăm entuziasmați următoarea vacanță. „Noi”, nu „eu”.
Când al tău devine al vostru, casa nu mai e goală, ci plină de amintiri, speranțe și vise în doi. Serile sunt mai frumoase, iar diminețile mai ușoare. Pentru că e acolo lângă tine și știi că poți dormi liniștit/ă și ai un motiv în plus să zâmbești dimineața. Realizezi câte lucruri noi mai ai de invățat în viață și constați cu bucurie că omul tău este persoana perfectă care să te învețe. Și lista poate continua…
Când împarți totul tranziția e mai ușoară spre următorul pas, iar totul devine firesc. Iar mesajul de noapte bună și de bună dimineața e înlocuit cu ceva mult mai prețios…cu prezența.