Dacă și tu ești ca mine, atunci nici cei 12 ani de școala cu trezit zilnic la 6:30, 7:00, nici orele de la 8 dimineața din facultate și nici anii de muncă nu te-au ajutat să te poți trezi senin și cu zâmbetul pe buze.

Trezitul devreme pentru mine e un fel de semi-tortură medievală. Nici acum nu știu cum am rezistat când mergeam la școală și zilnic la 7 dimineața îmi suna ceasul cu Pikachu (da, nu râdeți) și i se și aprindeau ochii cu niște luminițe roșii, ca să îmi încep ziua și cu un mini infarct.

URAM din tot sufletul să mă trezesc devreme. Eram capabilă în sesiune să învăț până la 2, 3 dimineața, orice, numai să nu mă trezesc înainte de 8:30, 9.

Eu când aud de persoane care la 6 dimineața sunt efectiv apte de muncă mă uit la ele ca la extratereștri. Unii preferă să lucreze de la 6, 7 pentru ca după 3 să fie liberi. Eu dacă aș lucra așa, aș ajunge acasă și probabil aș adormi până la 8 seara, deci un astfel de program cu siguranță nu ar funcționa niciodată pentru mine.

După ce am început să îmi caut un job, m-am ferit ca de ciumă de posturi care implicau munca de la 7:30 sau chiar 8. Ca norocul că majoritatea firmelor încep la 9, ceea ce este mult mai suportabil.

Am avut o perioadă foarte scurtă în care am lucrat la un birou unde trebuia la 7:30, nu la și 31, să fiu la birou. Vă dați seama că acesta este unul din motivele principale pentru care am lucrat doar o perioadă foarte scurtă acolo.

Eu nu pot funcționa așa și asta este. După ani de zile în care am încercat tot felul de variante pentru a mă putea trezi măcar cu puțin timp înainte de ora 8 și să mă simt și odihnită, pur și simplu am renunțat. Vorba aia: I’m not an early bird, or a night owl, I’m some form of a permanently exhausted pigeon. Deși parcă mă încadrez la night owl, sau cel puțin așa eram prin facultate, că acum și dacă aș vrea să mai stau trează mult după miezul nopții nu pot, totuși rămânem la permanently exhausted pigeon.

Am citit tot felul de articole referitoare la această temă, iar unul spunea că potrivit unor studii (realizate mai mult ca sigur de cercetătorii britanici), treaba asta cu păsările de noapte și cu persoanele matinale nu e neapărat ceva ce poți controla, ci e scris în gene. Deci am oficial o scuză! Eu nu pot GENETIC să mă trezesc foarte devreme și să fiu și odihnită. 🙂

Desigur, poți să „antrenezi” acest lucru, dar nu cred că poți niciodată să fii fresh la 6 dimineața dacă în mod normal dormi până la 12 și preferi schimbul 2 sau 3.

Și eu am făcut progrese foarte mari la acest capitol. Pe vremuri când mă bucuram încă de o vacanță de vară de trei luni normal că și programul de somn era extrem de haotic, pentru că, evident, nu trebuia să dau socoteală nimănui. Pe atunci dormitul până la 11-12, spre rușinea mea, chiar 13, era ceva normal.

Acum pot să mă trezesc fără alarmă chiar și în weekend la 9, ceea ce este mare lucru. Am noroc că jobul (joburile) mele nu presupun trezitul cu noaptea-n cap, pentru că efectiv nu aș face față. Nu pot funcționa la 8 ca un om normal, iar din cauză că nici nu beau cafea, am nevoie de minim o oră ca neuronii mei să realizeze că au de lucru.

Într-adevăr toate astea au un cost, în sensul că dacă alții ies de la lucru la 4 și au toată după masa liberă, eu de multe ori termin cu toate după 19, chiar 20, dar măcar nu e zilnic așa.

Fiecare trebuie să își găsească programul potrivit pentru el. Iar dacă să te pui la somn la 10 seara pentru a te trezi la 7 odihnit iese din discuție, atunci mai bine un program care începe de la 9 dimineața încolo, chiar dacă se încheie mai târziu.

Pentru norocoșii care își pot face singuri programul nu am ce să le spun, decât că sper ca în viitorul nu foarte îndepărtat să ajung și eu acolo.

Foto: Pixabay