Am ales pentru acest articol ca poză reprezentativă o fotografie pe care am făcut-o din avion, în drum spre Portugalia, destinație pentru care trebuia să schimb chiar două zboruri, cu un scop anume. Cred că nu există un moment „mai bun” în care mintea să o ia razna decât acela de dinainte de un zbor sau chiar cu câteva zile înainte.

Putem să ne facem mult rău prin simplele gânduri care ne trec prin cap. Foarte mult rău. De exemplu, înainte de ziua cu zborurile, timp de câteva luni bune, nu exagerez, am visat numai avioane prăbușite și mă trezeam gândindu-mă din senin la tot felul de catastrofe aviatice. Bineînțeles că nu s-a întâmplat absolut nimic, poate câteva turbulențe și atât. Dar mintea mea a fost razna.

S-a dovedit științific faptul că gândurile ne pot influența chiar și organismul, organele, etc. Chiar dacă pare o chestie de tip New Age, s-au făcut foarte multe studii pe această temă, s-au scris nenumărate cărți, dar cel mai bine o vezi pe pielea ta.

Fiind și destul de pesimistă din fire, de ceva vreme doar am început să văd și eu partea bună chiar și în situații nasoale, mereu când apărea vreo situație neobișnuită sau o problemă, scenariul cel mai apocaliptic se plimba prin mintea mea. Mai demult făceam chestia asta foarte des și nici măcar nu-mi dădeam seama.

Enorm de mulți oameni, ca s-o zic pe românește, îl pictează pe dracu pe pereți, chiar dacă nu e cazul deloc. Dintr-o problemă minoră, prin scenariile și gândurile negative, devine o catastrofă. Iar lucrurile nu se termină aici. Chiar dacă într-un final totul s-a rezolvat cu bine, tensiunea în care s-a aflat mintea și corpul tău lasă urme.

Recent mi-am dat seama că gândurile mele au fost complet deplasate într-o problemă banală. Aveam ceva de rezolvat luni la job, să dau un telefon pentru a găsi o soluție la o problemă, ceva ce avea 10% șanse să iasă urât. Ce am făcut eu de joi începând? Scenarii. Dacă urlă? Dacă se enervează? Dacă mă amenință? Dacă o să plâng și o să realizez că jobul ăsta nu-i pentru mine? Dacă, dacă, dacă…. extrem de obositor și enervant. Acea problemă spinoasă mi-a terorizat gândurile patru zile, inclusiv înainte de culcare. Au început și niște dureri de stomac, de cap și palpitații. Atunci mi-am dat seama ce îmi fac, singură. Îmi stresez organismul pentru o prostie, care oricum nu va mai conta peste 5 ani. Apropo, asta e o chestie mișto ce am învățat-o dintr-o carte (nu mai știu care :)) cer scuze), că dacă mă agită ceva foarte tare, încerc să mă detașez puțin, să privesc obiectiv și să mă întreb: Va conta asta peste 5 ani? Este ceva chiar atât de important care îmi va afecta viața pe termen mediu/lung? Dacă nu, atunci chill!

Revenind, a venit și înfricoșătoarea zi de luni, am dat telefonul, a fost totul ok și s-a rezolvat și problema respectivă. Concluzia? Era cât pe ce să-mi fie rău din cauza unor gânduri, ale unei „scenarite acute”, din cauza a ceva ce nu există.

Așa ajung oamenii să moară din cauza stresului, așa cedează inima sau pușcă o venă în cap. Sună dur, dar asta-i lumea în care trăim. Ne gândim mereu la ce-i mai rău, iar gândurile ajung să ne macine pe dinăuntru.

Eu am renunțat de ani de zile la acest „sport extrem”, iar acum am și ales să scriu despre asta deoarece m-am trezit că am căzut în aceeași capcană, deși credeam că m-am învățat minte.

Nimic nu merită să-ți consume energia și să-ți ocupe mintea în așa hal încât ajungi să nu-ți mai fie bine. E mai sănătos principiul: Fac tot ce ține de mine ca să fie bine, dar nu pot controla totul, decât: Hai să analizez, să despic firul în zece, să-mi fac mii și mii de gânduri, care vin cu alte mii și alte variante, toate dezastruoase. Asta vine la pachet cu insomnii. Și nu numai.

Unele femei fac nopți albe din cauza iubiților și invers. Păi dacă tu nu dormi din cauză că el te minte sau de frica unei posibile infidelități, asta va opri actul? Nu! În schimb te va termina pe tine psihic. Ușor de zis, greu de făcut, știu, dar trebuie măcar încercat și puțină detașare.

Apropo de chestii New Age, deși nu sunt de acord cu tot ce scrie în seria The Secret, unele concepte mi se par de domeniul SF, totuși cred că dacă mereu ne gândim la ce-i mai rău și vorbim despre asta și îi alocăm foarte multă energie, până la urmă poate chiar se întâmplă. Nu e o regulă generală, că nu știu eu cum funcționează Universul, dar din experiență și din ce am mai observat în jur, cam așa e.

Așadar, să ne concentrăm pe ce-i frumos, să facem loc gândurilor pozitive și realiste în raftul cu dezastre și catastrofe, iar pe cele din urmă să le băgăm în arhivă :), să facem tot ce putem să fie bine, iar după, să avem puterea să let it go.

Săptămână faină să aveți!

PS: Sper că vă place noul design al site-ului meu 🙂