De ani de zile mi-am dorit să vizitez orașele Sibiu și Sighișoara, iar din păcate nu am reușit nicicum să mă organizez. Culmea e că am ajuns la 3 000 de km de casă, dar la Sibiu niciodată.

Am decis ferm că anul acesta trebuie neapărat să ajung și acolo, mi-am luat o săptămână de concediu și am colindat puțin prin Transilvania, unde am descoperit niște locuri uluitoare, de care cu regret spun că habar nu aveam, poate doar vag.

Am aflat că există ZECI de biserici fortificate în țara noastră, datând de sute de ani, din Epoca Medievală. Biserici, cetăți, sate, în care timpul parcă s-a oprit în loc și care te îndeamnă să le descoperi tainele.

Ne-am organizat vacanța pe zile, iar la final, bilanțul a fost: zece astfel de locuri minunate, despre care urmează să vă povestesc.

Despre Sibiu, fostă capitală culturală europeană, sunt foarte multe de spus. Pe mine m-a impresionat foarte mult acest oraș, care deși este destul de mic, are foarte multe de oferit.

Am avut noroc că am găsit cazare chiar în centru, iar peste tot am putut merge pe jos. Piața Mică, Piața Mare, Turnul Sfatului, străzile pietonale, toate erau pline, pline de turiști, în mare majoritate străini, iar când spun străini mă refer la nemți. De multe ori uitam că sunt în România, deoarece germana se auzea peste tot, pe străzi, la restaurante, în magazine.

Am vizitat orașul la pas, iar în altă zi am fost la Grădina Zoologică, cea mai veche din România, datând din 1929, și la Muzeul Astra, unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din Romania, denumit și Muzeul Civilizației Populare Tradiționale, dar căruia eu i-am spus simplu „Muzeul Satului” :)). O vizită la Zoo era musai deoarece sunt înnebunită după animale. Chiar dacă mulți condamnă aceste locuri, eu m-am bucurat să văd că animăluțele erau bine îngrijite și aveau spații foarte mari unde se puteau plimba în voie. Deși am văzut de la lei, la jaguari, zebre, maimuțe, păsări exotice etc., cel mai drag mi-a fost de ratoni, care au fost extrem de drăgălași și au venit până la gard să ne „salute”.

Acest Muzeu al satului românesc este foarte mare, iar spre marea mea bucurie am găsit în incinta lui un loc de unde se puteau închiria trotinete și un fel de biciclete cu motor pentru o deplasare mai ușoară. Astfel, am avut ocazia de a mă simți din nou ca un copil și m-am plimbat cu trotineta mea roșie vreo 3 ore prin imensul parc. Acesta este cu adevărat fascinant, sunt aduse case țărănești din toată țara și sunt reconstruite din materialele originale, de acum sute de ani. Multe dintre ele au și grădini unde sunt cultivați pomi fructiferi și legume, deci practic nici nu realizai că te aflai într-un muzeu, ci într-un sat din secolul trecut.

Cel mai entuziasmată am fost de Sighișoara, abia am așteptat să ajung acolo și să văd cu ochii mei ceea ce atrage ca un magnet oameni din toate colțurile lumii.

Acest mic oraș este, într-adevăr, o comoară. Ea este singura cetate medievală din lume care este încă locuită, iar acest fapt este cu atât mai interesant pentru turiști, deoarece nu vizitezi doar niște ruine, ci un loc încărcat de istorie în care pulsează viața.

La Sighișoara, la fel ca la Sibiu, erau foarte mulți turiști, de peste tot. Deși și aici germana predomină, am văzut oameni din Franța, Anglia, Ungaria și chiar și din SUA! Lucru ce m-a bucurat sincer, deoarece aceste atracții turistice ale românilor merită să fie cunoscute și peste ocean.

În zona cetății, care practic este orașul vechi, ai ce vizita! Turnul cu ceas, cele nouă turnuri dedicate fiecărui meșteșug (Turnul Croitorilor, Turnul Fierarilor etc.), Casa Vlad Dracul, care acum este o pensiune unde poți vizita camera unde se spune că a dormit Vlad Dracul, magazine cu suveniruri artizanale, terase, străduțe înguste cu case colorate, Biserica din Deal, scara acoperită ce datează din 1662, Biserica Mănăstirii etc.

Un loc care care mi-a dat fiori a fost Cimitirul Parohiei Bisericii Evanghelice, cu morminte din secolul al XVIII-lea. Am văzut pietre funerare din anii 1700, peste care a trecut atâta amar de vreme încât le dă un aer foarte macabru. Am citit ce scrie pe monumentele funerare, majoritatea numelor sunt nemțești, ale sașilor care au locuit în zona respectivă, unii au murit în anii 1800, alții la început de 1900, iar mulți și-au pierdut viața în floarea vârstei. Deși, după cum am spus, macabru, acest loc îți dă și o liniște într-un mod bizar și te îndeamnă la introspecție.

Pe ruta Sibiu-Mediaș-Sighișoara-Brașov am vizitat mai multe biserici fortificate și cetăți, foarte bine conservate și îngrijite, unde ai parte de o adevărată lecție de istorie „pe viu”, dar despre acestea vă povestesc mai multe în următorul articol :).

Până atunci, eu sper că v-am deschis apetitul pentru un mic „turneu” prin țară pentru a vedea ceva cu totul deosebit. Ah da, și nici n-am apucat să vă spun despre ce bunătăți culinare puteți încerca pe aici…