O vizită la Alba Iulia, orașul unde a avut loc în urmă cu (aproape) 100 de ani Marea Unire, trebuie bifată de fiecare român, cel puțin o dată în viață.

Interesant cum anul trecut, în 2017, am ajuns pentru prima oară aici în data de 2 septembrie, iar în acest am, complet neplanificat, am fost la Cetatea Alba Carolina TOT în 2 septembrie, în 1 fiind invitați la o nuntă în oraș.

M-am bucurat mult să revăd acest loc, mai ales că anul trecut, la prima întâlnire, eram atât de obosită și de fără chef (am oprit în tranzit spre casă după o excursie), încât m-am plimbat în grabă până în capăt și înapoi, și nu prea am reținut mare lucru, motiv pentru care nici nu am scris despre.

Acum însă a fost cu totul altfel, eram binedispusă și abia așteptam să fac niște poze frumoase cu acest monument istoric unic în Europa.

Cetatea Alba Carolina este un adevărat magnet pentru turiștii din toată țara, dar și din străinătate, care vin în România să vadă ceva deosebit.

Ea a fost construită între anii 1715-1738 în stilul Vauban, de către arhitectul Giovano Morando Visconti. Acest monument istoric este foarte bine întreținut, administrația locală investind constant în lucrări de reabilitare.

Cei care vin la Cetatea Alba Carolina pot admira porțile impresionante, decorate în stil baroc, pot vizita Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail”, o bijuterie gotică ce datează din anul 1009 și Catedrala Ortodoxă denumită și Catedrala „Reîntregirii”, construită în stil bizantin la începutul anilor 1920.

Un moment important, îndrăgit de turiști, este schimbarea Gărzii Cetății Alba Carolina, care are loc în fiecare zi la ora 12:00. Opt infanteriști și trei (în funcție de sezon) călăreți îmbrăcați în costume de epocă participă la ceremonie, spre încântarea publicului.

După ce te-ai plimbat, te poți relaxa la una din numeroasele terase sau restaurante, poți cumpăra un suvenir sau o ie autentică românească și te poți fotografia cu statuile în mărime naturală care reprezintă domnițe, cavaleri, precum și alte personaje, pentru care timpul a stat în loc.

Cămașa tradițională a românilor este iubită și de străini, dovadă fiind nu numai faptul că i-am văzut pe mulți că o cumpără, ci și că am auzit persoane vorbind engleză, franceză sau germană și purtând frumoasa noastră ie.

Fiind și eu personal o „fană”, m-am oprit puțin să le admir, iar domnul care le vindea a început să-mi povestească despre modul în care sunt realizate, cum îți dai seama care este o ie autentică românească, făcută de mână, ce semnifică modelul de pe piept și multe altele care mi s-au părut atât de interesante încât am considerat că merită un loc acest mic „interviu” și pe blog.

„Ia originală trebuie să aibă sub braț un pătrat, care se numește cliv, iar unde se bagă acul se vede concret că materialul «plesnește», ia nu se poate lucra decât manual, dacă se bagă la mașină, materialul se face praf. Inclusiv montajul iei se face 100% manual, nu se trage la mașină. De asemenea mărimile sunt universale, nu se face pe tipar. Pe piept ele trebuie să aibă cinci modele lungi, care se numesc de fapt râuri și reprezintă familia. Modelul de la gât se numește fagure și este cusut 100% manual, iar când se desface șnurul ea se face largă și poate să cadă pe umeri. Ia este întotdeauna cu mânecă lungă, doar că acum este o cerere foarte mare și pentru mânecă scurtă și se aceea se fac și așa, dar ia autentică este cu mânecă lungă”, mi-a explicat Căpraru Valeriu.

De remarcat că foarte multe ii, deși respectă modelul original, sunt confecționate în India, iar asta se vede mai ales la preț. O ie din bumbac are prețuri începând de la 70 de lei, pe când una din in, cusută manual, costă de la 400 de lei în sus.

Mă bucur că am plecat de la Cetatea Alba Carolina cu asemenea amintiri frumoase și că am revizitat-o după fix un an. Recomand tuturor celor care vor un scurt city-break o tură la Alba Iulia, merită!