Da, încă un articol despre agitația de Sărbători, „original”, știu :))… dar dacă tot e sezonul…

Crăciunul și-a pierdut din magie cam pe când am aflat că nu există Moș Crăciun, adică foarte devreme, în clasele primare. Ceva s-a rupt atunci și nu s-a mai refăcut.

A fost mereu sărbătoarea mea preferată, decembrie mereu a fost un motiv de bucurie și entuziasm pentru mine, iar împodobitul bradului era ceva ce așteptam cu maximă nerăbdare.

Vorbesc la trecut și știu asta și regret asta. Crăciunul încă e sărbătoarea mea preferată și acum, ador să mă plimb pe la târgurile de iarnă (cel din Timișoara mi-a plăcut în mod deosebit, dar și cel din Arad este super frumos anul acesta!), ador luminițele, mai ales dacă se reflectă în sclipirile de gheață ale zăpezii și m-am bucurat foarte mult că am avut parte, chiar dacă doar câteva zile, de zăpadă. M-am simțit ca un copil și am stat mult pe afară, deși simțeam pe sub mănuși cum mă înțeapă frigul și cum mă paște o răceală.

Atmosfera de basm se risipește cum ajung acasă și văd „To Do List-ul”. Care mi se pare că e din ce în ce mai lung în fiecare an. Și asta nu ar fi atât de grav, deoarece iubesc să fac cadouri celor dragi, chiar și dacă sunt praf de obosită, mă revigorez instantaneu dacă văd la mall ceva care mi se pare că se potrivește perfect cuiva din familie, problema e alta….

Nebunia, agitația, haosul, NERVII, văd oameni crizați peste tot, la știri (și nu numai) auzi doar cum se calcă în picioare prin supermarketuri de parcă vine Apocalipsa, rafturi goale, alergătură, deadline-uri, toate lăsate pe ultima sută de metri, traseul job-magazine făcut o săptămână întreagă, disperare și extenuare… Toate astea pentru că magazinele sunt închise O ZI!

Apoi continuă cu mese peste mese, care în loc să fie un motiv de bucurie și de relaxare (ceea ce așa și este la mulți, deci nu generalizez), la unii sunt motiv de stres incredibil. Ca apoi să urmeze partea mea „preferată”, știrile despre cei care ajung la Urgențe în noaptea de Ajun sau în Prima Zi de Crăciun deoarece nu au avut limită la alcool și la caltaboși… Serios? Asta înseamnă Crăciunul? Cumpărături în neștire, stres și comă de la prea multă mâncare? Ah da, și să nu uităm, tonele de alimente care ajung LA GUNOI deoarece mulți nu au măsură. Mă enervează obsesia asta românească (o fi și la alte popoare, poate, nu știu) de a umple masa/farfuria până la refuz, deoarece altfel nu simți că e Crăciunul. Eu nu zic să mâncăm salata și quinoa în Ajun, dar nici 40 de sarmale…

Nu îmi place că sărbătoarea mea preferată a devenit ceva dedicat consumerismului și îmbuibării. Nu spun că e ceva nou, clar nu e, doar că mă deranjeaza parcă tot mai mult cu trecerea timpului.

Ce putem face? O idee ar fi alegerea cadourilor din timp, pentru a lua ceva cu drag și nu pe fugă, mâncatul din toate, dar cu măsură, fără să fie nevoie de apeluri la Ambulanță, trăitul în prezent, să ne bucurăm de aceste zile libere, să admirăm beculețele din oraș, să împodobim bradul cu calm și cu entuziasmul copiilor care îl așteaptă pe Moș Crăciun, să petrecem timp cu familia și prietenii, pentru că în fond și la urma urmei, despre asta e această Sărbătoare, pe lângă semnificația religioasă bineînțeles, despre iubire și familie, și nu despre ultimul iPhone de sub brad. Pentru fiecare înseamnă altceva, pentru mine, acum, când mă apropii tot mai tare de 30 de ani, asta înseamnă.

Scriu acest articol după o săptămână foarte grea și foarte nebună, care m-a obosit mult psihic, iar azi, după ce am petrecut o zi frumoasă în familie, am realizat cum vreau să fie acest Crăciun. Liniștit, fericit, cu sănătate pentru toată lumea, și nu doar în mesajele date cu copy-paste pe care le primim în SMS-uri sau, mai nou, pe messenger, chiar cred asta din tot sufletul.

Crăciun fericit și LINIȘTIT tuturor!

Photo: Pixabay