Mereu simt o ușoară nostalgie după ce trec Sărbătorile de Iarnă. Iubesc Crăciunul și toată atmosfera aceea care debutează încă de la finalul lui noiembrie, iar după Revelion, când ne lovește liniștea apăsătoare a cea dintâi zi din an, singurul lucru care îmi mai readuce un zâmbet pe buze este gândul la luna martie…

Primăvara și începutul verii sunt perioadele mele preferate din an. Chiar dacă este liniștitor să vezi ploaia de toamnă cum curge pe geam în timp ce stai sub o pătură și citești, după luni bune de vreme „gri” sunt foarte nerăbdătoare să văd natura înverzind, deoarece iernile lungi chiar mă întristează.

Pentru mine luna martie înseamnă venirea primăverii, iar în fiecare an, odată cu Mărțișorul, mă năpădesc o mulțime de amintiri de pe vremea când mergeam la grădiniță, până la clasele primare și liceu și realizez cum s-au schimbat treptat lucrurile.

Mărțișorul este, după Crăciun, sărbătoarea mea preferată. Când se apropie luna martie mă gândesc doar la flori, multe flori colorate și la reînvierea naturii.

Un scurt istoric: Tradiția mărțișorului se pare că datează de mii de ani, arheologii descoperind pietre antice vopsite în alb și roșu, pe care oamenii le purtau la gât sau la încheietură. De asemenea, ca o curiozitate, în Moldova fetele dădeau mărțișoare băieților, ca să le poarte noroc tot anul. Această sărbătoare este specifică în România, Republica Moldova şi în teritoriile învecinate unde trăiesc români sau aromâni, dar nu numai. Un obicei asemănător se poate întâlni și în Bulgaria, Albania, Macedonia. Firul alb-roșu are mai multe semnificații, unii spun că roșul simbolizează iubirea, alții că vitalitatea femeii, iar albul ar însemna puritatea, sau înțelepciunea bărbatului. Majoritatea populației consideră că cele două culori prevestesc venirea primăverii și că le vor aduce noroc celor care poartă șnurul pe mână sau la piept.

De câte ori văd ghiocei pe stradă mă opresc să îi admir și îmi dau o stare de liniște. Zambila, un alt vestitor al primăverii, este floarea pe care o iubesc cel mai mult. Mereu primesc zambile în această perioadă de la familie, care știe că le ador. Dar îmi cumpăr și singură, pentru că niciodată nu poți avea prea multe zambile! 🙂

Poate că fascinația mea pentru primăvară are de a face și cu faptul că sunt născută în aprilie, dar cu siguranță se leagă și de plimbările cu bicicleta pe sub cireșii înfloriți, pe o vreme perfectă (22-25 de grade pentru mine este ideal).

De Mărțișor mă leagă o sumedenie de amintiri frumoase. Țin minte primul pe care l-am primit la grădiniță de la un coleg timid, era un mărțișor clasic cu un coșar și un trifoi cu patru foi, auriu cu verde și negru, legat cu șnurul tradițional alb-roșu. Încă îl mai am. Eu nu arunc mărțișoare. Niciodată.

Am păstrat mărțișoarele începând de atunci, iar dacă nu le am chiar pe toate este pentru că s-au rătăcit prin casă, dar în niciun caz nu le-am aruncat. La fel cum nu pot arunca nici cărți… Mai bine le dăruiesc mai departe decât să fac asta.

În clasele primare venirea lunii martie era o adevărată bucurie, dăruiam mărțișoare doamnei învățătoare și poate un buchețel de ghiocei, iar fetele primeau la rândul loc câte un micuț obiect legat cu fir de la băieții din clasă. De asemenea, pregăteam și pentru mame la ora de lucru manual mărțișoare „handmade” sau felicitări cu ghiocei din hârtie creponată. Mereu mergeam acasă cu o pungă plină de mărțișoare, și ce fericită mai eram!

Odată cu trecerea timpului s-au împuținat tot mai mult, asta și din cauză că în liceu aveam doar doi băieți în clasă (asta e, eram la filo :)) ), dar și din cauză că și-a pierdut din farmec obiceiul, din păcate. Ne dădeam noi fetele între noi mărțișoare și cam atât. Bineînțeles, cel mai important era de la tata, care la fel a rămas și acum :). Cu mama ne facem reciproc cadou mărțișoare în fiecare an, printre cele mai drăguțe le am de la ea.

Observam cu tristețe că pe cum treceau anii lumea nu se mai bucura așa de mult de ele și că au devenit un fel de obligație. Chiar am văzut bărbați cumpărând câte 20 odată, toate la fel, pentru colegele de muncă, iar apoi i-am auzit plângându-se că urmează și 8 martie și că vor trebui să ia din nou „en-gros” și zambile la ghiveci. Ce diferență față de inocența din copilărie…

Să nu mai vorbim de faptul că 1 Martie a devenit o adevărată industrie, iar experții în marketing își fac treaba și forțează cât pot: „Surprinde-o de Mărțișor! Ia-i un parfum/lanț/cercei/telefon/rochie de seară/mașină etc.”, iar la școli am auzit cazuri în care elevii au adunat bani pentru bijuterii de aur și televizoare LCD pentru profesoare…

Dar nu despre asta este vorba… De Mărțișor iei un mărțișor și flori…atât!

Țin minte că modelele clasice erau cu ghiocei, trifoi cu patru foi, mămăruțe, coșar etc. și erau făcute din metal. Se mai găsesc și astăzi, dar „moda” s-a schimbat foarte mult și în ceea ce privește mărțișoarele. Acum avem un număr infinit de modele, de la cele clasice, la cele din sticlă, tricotate, croșetate, din lemn, pictate, din ceramică, combinații cu flori uscate etc. De asemenea, de câțiva ani, mărțișoarele se poartă și la încheietură, nu doar la piept, obicei care după cum putem observa din istorie, nu este nou, ci doar a revenit.

Mie-mi plac cele handmade, nu îmi plac cele kitschoase, care din păcate sunt tot mai multe. Cel mai adesea aleg mărțișoare pictate sau sculptate de mână, sau broșe făcute din mărgele etc.

Eu le port cel puțin până în data de 8 martie, deși se spune că pentru a avea noroc tot anul trebuie să-l porți toată luna. Pentru mine e un mic talisman care mă binedispune când mă uit la el și care îmi reamintește că după o iarnă grea, va ieși întotdeauna soarele…

 

O primăvară frumoasă și multe mărțișoare!