Tocmai am finalizat cel mai așteptat check-in din viața mea, în timp ce plănuiam și a doua vacanță pe anul acesta, iar cum eram prinsă în confirmări și plăți cu cardul, mi-am amintit de o întâmplare petrecută anul trecut.

Unul din lucrurile care îmi aduce o foarte mare bucurie, dacă nu cea mai mare, este planificarea vacanței. Îmi place să fiu organizată, de aceea din primele luni ale anului ne gândim deja pe unde am vrea să călătorim, studiem oferte, reviews, fotografii, bloguri de travel etc., iar în final luăm decizia. Chiar dacă pare organizat minuțios acest proces, el este surclasat de nerăbdarea mea și de impulsivitatea de berbec, care se bat cap în cap cu atenția la detalii.

Tot ceea ce implică research-ul îmi face o mare plăcere, dar decizia trebuie luată cât mai repede, confirmată în maxim 2-3 zile, pentru că nu am răbdare :)), înțeleg că pentru unii nu are sens… Deci eu sunt o agitată organizată, pe scurt.

Mbuuun, așadar, ziceam că în urmă cu câteva zeci de minute mi-am primit pe mail cele mai așteptate bilete de avion, spre o destinație pe care mi-am dorit s-o văd de când eram la grădiniță. Vă voi povesti pe LARG despre ea când mă întorc acasă :), peste vreo două săptămâni.

Dacă tot a fost săptămâna gândului la vacanță, ne-am ocupat și de cea anuală, în „țările calde”. După multe dezbateri am ales Turcia, deoarece am auzit foarte, foarte multe lucruri bune despre vecinii noștri de dincolo de Marea Neagră, iar ofertele fiind numeroase și tentante, am zis „De ce nu?”.

Cum citeam eu o grămadă de păreri despre hoteluri și resorturi mi-am adus aminte de o fază, de fapt două, petrecute în timpul a două excursii. Cea mai recentă e de anul trecut.

Eram în Creta, superba insulă grecească, unde mie sincer totul mi s-a părut minunat. În timpul micului dejun, în a treia zi parcă, era la o masă de lângă noi o doamnă care a reușit să se plângă de absolut orice. De hotel, de condiții, de mâncare, de zonă, de mare, că e vânt, că e prea cald, că e prea umbră etc. Deci imaginea era așa: Noi doi veseli și super încântați de palmieri, flori și de faptul că hotelul era la 5 minute de plajă, iar ea lângă noi mai să nu plângă de nervi și de dezamăgire.

Ok, din start trebuie să spun că pentru mine luxul nu contează și că nu alerg după 5 stele. Aici erau 3, iar doamna probabil avea pretenția de 5, sau de 7… nu știu. Ideea e ca rețin cât de tare m-am mirat de modul complet diferit în care putem vedea același lucru.

Da, nu curgea șampanie Moet de la robinet, dar era un hotel drăguț, cu piscină, proprietarii super simpatici, atmosferă faină. Pe noi, cum doar dormeam acolo, luam micul dejun, iar apoi plecam să vizităm cât mai mult, oricum nu ne afecta nimic prea mult, că nu de aia mă duc în vacanță să zac în cameră, dar pentru ea totul era îngrozitor. La un moment dat rețin că era atât de furioasă încât a zis că merge să se arunce în mare… Ceea ce nu a făcut, Doamne ferește. Cred că a și plecat acasă a doua zi.

Eu când am ajuns acasă am povestit tuturor că a fost una din cele mai frumoase vacanțe din viața mea, ea probabil a scris un munte de bad reviews și s-a plâns tuturor.

A doua faza a fost în urmă cu muuulți ani, când chiar am stat la un hotel luxos de 4 stele, din Ungaria. Totul era super și mâncarea mai multă decât am văzut vreodată la un loc. Aveai bufet suedez cu de toate, la propriu. Erau numeroase feluri de pâine, brânzeturi, mezeluri, salate, mâncăruri gătite, supe etc. etc. Și prăjituri, fructe… ați prins ideea. O TONĂ de mâncare! Și bună!

Chiar și așa, TOT s-a găsit cineva să se plângă că e prea puțină, că nu e destul de variată, că e nemulțumit…

Acum, citind păreri despre locurile în care voi merge, am găsit de la „Superb! Cea mai faină vacanță!” până la „Absolut îngrozitor, oribil, nu mai merg niciodată!”. Nu uitați că vorbim despre exact același loc, aceeași mâncare și aceeași perioadă în care au fost lăsate comentariile. Deci, pe cine să crezi? Normal că te uiți care au ponderea mai mare, cele pozitive sau cele negative, dar la urma urmei este vorba e foarte mult subiectivism și de experiența fiecăruia.

Un lucru pe care l-am observat a fost că majoritatea britanicilor s-au plâns că nu au primit la micul dejun fasole, cârnăciori și alte mâncăruri prăjite, cu care sunt ei obișnuiți acasă. Pentru mine personal, dacă mă duc în Antalya și nu sunt întâmpinată cu sarmale și salam de Sibiu doar pentru că sunt româncă, nu înseamnă că voi face reclamație… din contră, abia aștept să gust din bunătățile lor locale! Abia aștept să cunosc o nouă cultură și un alt fel de gastronomie! De aceea, pe unii nu îi înțeleg… Probabil sunt obișnuiți cu serviciile altor hoteluri din alte țări, unde se servesc mâncăruri specifice mai multor zone, nu știu, nu sunt expert în turism, e doar umila mea părere… Și anume că se exagerează.

Pe bună dreptate, se poate face scandal dacă primești altceva decât ce ți s-a promis, dacă hotelul nu arată deloc ca în poze, dacă nu e curat, dacă ai ajuns la spital cu toxiinfecție alimentară sau dacă pur și simplu ești tratat foarte urât de personal. Da, clar, atunci go ahead, și eu țin foarte mult la dreptate. Dar chiar să găsești mereu nod în papură mi se pare obositor și exagerat.

Deci și în concluzie, ceea ce pentru tine este minunat, superb, de vis, pentru altul poate fi groaznic, oribil și de coșmar… contează doar din ce unghi privești :).