Avertisment: Acest articol s-ar putea să aducă puțin a bucățele din cărți de dezvoltare personală, dar la urma urmei e doar umila mea părere legată de acest subiect.
Am mai povestit eu pe la debutul blogului despre faptul că atunci când munca devine o agonie, trebuie să pleci. Cam așa e, aceeași părere o am și acum, după aproape doi ani de la acel articol.
Foarte multe persoane tratează un job strict ca pe un loc de unde își iau banii și atât. Ceva ce e „musai”, un loc unde merg deja gata obosiți, plictisiți și unde o oră trece cât zece. Iar asta nu e viață… e doar „a exista”. Iar timpul nostru nu e nelimitat, tocmai de aceea nu e cea mai bună afacere să îl irosești pe o activitate care nu îți aduce nici o împlinire în afara venitului lunar.
Nu voi intra aici în mai multe amănunte pentru că mă voi lovi cu siguranță de reacții de tipul „e foarte greu să-ți găsești un loc de muncă”, „economia merge prost”, „TOTUL merge prost”, „în orașul ăsta nu se poate” etc.
Bun, ca să evit astfel de discuții, spun din start că poți face ceea ce îți place și pe lângă job. Este vital să faci ce îți place, este crucial să poți să te bucuri de munca ta deoarece reprezintă cea mai mare parte a zilei tale. Dacă 8-9-10 ore ești plictisit de moarte, te uiți disperat la ceas și ai ajuns să urăști activitatea pe care o realizezi, din cauză că e repetitivă, sau că pur și simplu nu te reprezintă, ar trebui să iei puțină distanță și să te întrebi dacă nu există cumva și ALTCEVA.
Am avut mai multe job-uri până la vârsta asta, și abia acum, după vreo 5, mi-am dat seama exact ce mi se potrivește și ce ador să fac. Bineînțeles că nu trăim într-o lume ideală și asta nu înseamnă că toate zilele lucrătoare din săptămână vor fi încărcate cu zâmbete, curcubee și o stare generală zen. Nu, te vei enerva, vei simți frustrare, oboseală, MULTĂ oboseală deseori, poate chiar te vei gândi să renunți, dar, la finalul zilei, vei avea satisfacția că ai făcut tot ce ai putut și că ai făcut-o cu drag, pentru că îți place munca ta.
În ceea ce privește partea financiară, tocmai pentru că în țara noastră lucrurile merg cum merg (sau mai degrabă stagnează sau..regresează) pur și simplu trebuie să înveți să te descurci dacă nu poți trăi din pasiunea ta. Trebuie să îți mai sacrifici din timpul liber, să îți pui mintea la contribuție, să găsești metode prin care să faci față cheltuielilor și șirului nesfârșit de facturi, iar asta poate însemna să mai ai un job sau diverse colaborări. Dar, repet, la sfârșitul zilei, să te bucuri de ce ai realizat.
Pe mine dacă vrei să mă „ucizi” încet, dar sigur, mă închizi într-un birou și mă pui să lucrez cu acte toată ziua. Și-mi mai impui și un program de la 7 dimineața, ca efectul să fie garantat. Asta nu funcționează la mine, nu va funcționa niciodată. Nu îmi plac lucrurile monotone, repetitive, simt că mă complac și că aș putea face mult mai mult. Iar asta am învățat după mai multe joburi în diverse domenii (secretariat, call-center, juridic, vânzări, presă).
În schimb, un loc de muncă creativ, interesant, unde mereu se întâmplă câte ceva, acela mă împlinește. Deși mă chinuie de multe ori timiditatea sau nesiguranța în propriile forțe, reușesc să ies din zona de comfort, chiar dacă pe moment mi se pare absolut terifiant, tocmai pentru a-mi demonstra că pot și pentru a învăța lucruri noi.
În prezent fac ceea ce îmi place, învăț mereu câte ceva, încerc să am tot mai mult curaj pentru a-mi face vocea auzită (chiar dacă mă simt terorizată de frică de multe ori), am două job-uri și mă ocup și de o serie de proiecte, dar toate, absolut toate, îmi aduc bucurie. Singurul lucru cu care mă lupt este oboseala, care se tot acumulează, motiv pentru care am început să mă reorganizez și să-mi prioritizez activitățile.
Scopul meu pe termen lung este să fiu în cele mai multe zile (nu zic toate că totuși, suntem oameni) odihnită când mă trezesc, să scap de emoții, să ajung unde îmi doresc în carieră și să-mi finalizez proiectele, dintre care unul este extrem de important pentru mine (voi povesti despre el în alt articol).
Da, este important să faci ceea ce îți place. Dar, eu cred că numai după ce încerci câteva activități îți dai seama ce ți se potrivește și la ce ești bun, iar când găsești acel „job ideal” nu te aștepta ca totul să fie perfect, iar toate zilele senine, însă nu renunța! Va fi tot mai bine pe parcurs și poți avea parte de surprize incredibil de plăcute.
De ce spuneam că acest articol s-ar putea să aducă a cărți de dezvoltare personală… pentru că acum câțiva ani ideea de a vedea ce înseamnă să participi la o emisiune la Radio sau la TV era doar un vis îndepărtat, care acum, când am fost pregătită pentru asta, s-a împlinit. De asemenea, curajul de a lucra cu oamenii, de a fi suficient de puternică psihic pentru asta, era complet inexistent, iar acum, după ceva muncă și niște nopți nedormite ce-i drept, am reușit să îl descopăr și văd că sunt în stare să realizez lucruri care îmi păreau imposibile nu cu mult timp în urmă.
Nu încetați să visați! Faceți ceea ce vă face fericiți, pentru că este una din cele mai mari împliniri pe care le putem avea ca oameni, pe lângă familie și prieteni. Dacă ești pasionat de ceva, munca nu mai pare muncă și nici o obligație, iar zilele trec mult mai ușor :).
O săptămână frumoasă tuturor și mult spor în toate!
Frumos punctat, si da ai dreptate, oameni buni decat sa va descarcati nervii la locul de munca si sa ziceti la final de zi “imi urasc jobul” mai bine cautati sa il schimbati
Si nu exista nu pot exista nu vreau, keep that in mind cand te trezesti cu nervi si cu gandul “ ohhhh iar trebuie sa merg la lucru” -> schimba-l si fa sa fie “ super azi e o zi exact pentru mine, special pentru mine “
Asa e 🙂