M-a frapat, dar și mai mult, m-a pus pe gânduri o chestie pe care am auzit-o de la o clientă în urmă cu o săptămână, când la ora 8 seara eram încă la lucru. Zice ea: Doamne, da’ încă ești tânără, mai trebuie să te și distrezi! Cum să lucrezi toată ziua?

Mhm… câteodată trebuie să o auzi de la alții pentru a realiza că încet, încet ajungi să-ți sacrifici mare parte din lucrurile care te relaxează și te fac fericit pentru job. Am zis-o și o repet, e vital să faci ceea ce îți place, iar mie chiar îmi place super mult ceea ce fac.

Problema e că atunci când ai două joburi plus proiecte, cum foarte mulți tineri în ziua de azi au, acestea ajung să îți acapareze tot timpul și tot spațiul din creier. Te trezești cu lucruri de făcut, faci lucruri, mai iei o pauză, continui cu alte lucruri, iar seara te gândești la ce lucruri ai de făcut mâine. Do you see the problem here?

Da, îmi place să am ocupație și muncesc cu drag și spor, vorba aia, dar la naiba, câteodată am chef să nu fac nimic! Mi-am dat seama că mă îndrept spre o cale nu tocmai ok când am ajuns să mă simt vinovată dacă stau o oră să-mi citesc revista preferată. Cum adică? Dar nu am LUCRURI de făcut? Ba da…dar pot să mai aștepte.

Când trage lumea de tine în mai multe direcții, iar tu vrei să împaci și capra și varza și vecinu, ajungi să dai tot și să rămâi cu nimic pentru tine.

Concediul meu scurt efectiv a zburat, Creta pare ceva extrem de îndepărtat, îmi amintesc de acele zile minunate ca prin vis… Șapte zile nu sunt de ajuns, tocmai de aceea ar trebui cât mai des posibil să facem câte ceva pentru noi.

Ce am făcut eu foarte recent pentru mine? Deși lucrez mult, deși sunt foarte obosită, deși trebuie să spun DA când de multe ori îmi vine să spun NU și să dorm… deși vreau să ajut și să fiu acolo pentru toți și toate (și chiar reușesc de cele mai multe ori), deși sunt o perfecționistă, iar asta presupune mulți nervi deseori…dar nu mă plâng, ăsta-i drumul pe care l-am ales și măcar îmi oferă satisfacție… Așadar, mi-am luat gașca și m-am dus în club pentru prima dată după cam..un an…nici nu-mi amintesc când am fost ultima oară în club! Ultima dată când am dansat a fost la o nuntă în toamnă (nu, nu se pune când urlă muzica acasă și dansez în timp ce dau cu mopul!).

Ca să înțelegeți, eu pe la 20 și ceva de ani, deci pe toată perioada facultății + master eram un mic party animal care ieșea FOARTE des. FOARTE. Nu-mi trebuia nici alcool nici nimic, doar muzică bună.

Cu timpul au intervenit alte priorități plus cantități industriale de oboseală, iar dansul a ajuns cumva pe primul loc de la coadă pentru mine. Uitasem cât de terapeutic e să uiți de toate pentru câteva ore și să dance like no one is watching :). Parcă nici spatele nu mă mai doare și rezist ore întregi! Mai ales dacă-i faină muzica.

Ieri mi-am amintit cât de mult îmi place să dansez, am avut iar 21 de ani, eram iar în vacanța de vară de după sesiune și nu aveam nici o grijă pe lumea asta. Și am luat o decizie importantă: nu va trece nici o lună fără să merg măcar o dată să dansez, cu tot cu deadlines, cu obligații, cu clienți, cu joburi…cu tot cu viața de adult. O iau cu mine și mergem frumos la dans, până dimineața! Voi avea timp să dorm la pensie 😀 .

Nu vreau să renunț sau să pierd complet această latură a mea doar din cauză că m-a lovit „adulțenia”. E păcat. Pentru citit și pentru dans e musai să-mi fac timp, restul toate se rezolvă.

Poza asta e din 2011, eram în unul din puținele cluburi faine din oraș (acum nici ăla nu mai e, am rămas doar cu vreo două), nu aveam absolut nimic de făcut a doua zi și nici o explicație de dat…și ce bine era. Acum lucrurile s-au schimbat, dar, după cum spun unii „Fă Rai din ce ai”, iar eu asta am de gând să fac 🙂 .

Foto articol: Picnic Festival 2017