Ți-ai imaginat vreodată cum ar fi să te teleportezi în urmă cu vreo 700 de ani și să vezi cum trăiau strămoșii tăi? Unde locuiau, cum se îmbrăcau, ce obiecte foloseau, cum se apărau de inamici… Să te plimbi printre zidurile cetăților și să stai de vorbă cu cavalerii, să vizitezi lăcașuri de cult unde se adunau sute de localnici să se roage și multe altele? Poți face asta chiar în țara ta, în România.

Pe ruta Sibiu-Mediaș-Sighișoara-Brașov am vizitat mai multe biserici fortificate și cetăți, foarte bine conservate și îngrijite, unde ai parte de o adevărată lecție de istorie „pe viu”.

Wikipedia ne spune că Satele transilvane cu biserici fortificate constituie un sit în Patrimoniul Mondial UNESCO, clasificat deoarece s-a considerat că oferă o imagine plină de viață a peisajului cultural din sudul Transilvaniei. Satele din această zonă sunt caracterizate de un sistem specific de cultivare al terenului, un model de așezare și organizare a gospodăriilor țărănești, păstrate încă din Evul Mediu. Localitățile sunt dominate de bisericile lor fortificate, care ilustrează perioadele clădirii din secolul al XIII-lea și până în secolul al XVI-lea.

 

Ce pot să vă spun eu este că trebuie ca măcar o dată în viață să le vizitați! Noi am fost la doar câteva, deoarece nu ne-a permis timpul, dar cu siguranță pe viitor vom mai vizita și altele.

Am fost la Câlnic, Slimnic, Prejmer, Valea Viilor, Axente Sever, Rupea, Viscri (despre care voi scrie un articol separat), Prejmer, Biertan și, bineînțeles, Cetatea Sighișoara, despre care v-am vorbit.

Aceste biserici și cetăți atrag turiști de pe tot mapamondul, inclusiv din SUA și din Asia, dar ceea ce îmi lasă un gust amar este că la noi nu sunt destul de promovate. Străinii știu mai multe despre ele decât noi, iar asta e mare păcat!

În schimbul unei taxe de intrare care poate varia între 3 lei și 15 lei, în funcție de locație, turiștii pot vizita biserica din interiorul cetății, împrejurimile, muzee cu unelte, obiecte din ceramică sau port popular tradițional, pot descoperi pasajele secrete pe unde se plimbau strămoșii noștri, iar dacă au noroc pot asculta și un concert la orga din interiorul lăcașului de cult.

O parte din aceste biserifici fortificate din Evul Mediu au fost incluse pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Ele sunt: Biertan (Birthälm), Câlnic (Kelling), Dârjiu (Székelyderzs), Prejmer (Tartlau), Saschiz (Keisd), Valea Viilor (Wurmloch) și Viscri (Deutschweisskirch).

Mie personal mi-a plăcut enorm faptul că dincolo de ziduri se găseau multe flori, căruțe de pe vremuri, chiar și cai sau alte animale, la Slimnic de exemplu erau iepurași și am găsit și un arici! Asta demonstrează că localnicii se ocupă de aceste locuri și vor să le facă cât mai frumoase și mai atractive pentru zecile de mii de turiști care le trec pragul.

La Rupea, vizitatorii sunt întâmpinați de un cavaler „echipat” în haine medievale, grele de 18-20 kg. Doritorii puteau și ei sa probeze această îmbrăcăminte, inclusiv armura și coiful, și să participe la diverse ateliere meșteșugărești sau la „antrenamente” de tras cu arcul și nu numai.

În toate locațiile vizitate de noi se putea urca în turnuri, chestie pe care eu nu recomand celor care suferă de claustrofobie :)), deoarece ca să ajungi sus trebuia să urci pe niște scări în spirală printr-un loc foarte îngust și de multe ori întunecat, pe unde încape o persoană, poate maxim două. Eu am urcat la câteva, cât m-a ținut rezistența :)), și cu siguranță a meritat! De sus aveai parte de o priveliște superbă asupra localității și o vedere de ansamblu asupra cetății.

Următoarea „oprire” va fi la Viscri, satul care l-a fascinat inclusiv pe Prințul Charles al Marii Britanii! 🙂

 

Fotografii: Anette (Anette Vibes)