Am văzut pe toate rețelele de socializare posibile și pe toate blogurile cum brusc lumea a izbucnit într-un chef nebun de a-și „reorganiza” viața, profitând de acest timp liber forțat ce ne-a fost dat. Unii au făcut sport acasă, alții au citit, iar foarte mulți și-au întors casa pe dos.

Eu nu prea am avut timp să fac toate aceste lucruri, în primul rând pentru că am continuat să lucrez, iar în al doilea pentru că am trecut și prin momente foarte grele în carantină, iar atunci cam singurul lucru ce a reușit să mă calmeze a fost, în mod ciudat, pictura. Nu am vreun talent deosebit, dar am observat că mi-a făcut bine. Nici să citesc nu m-am putut concentra, deși e unul din hobby-urile mele preferate.

În această ultimă săptămână de carantină, în weekend, m-am apucat totuși să-mi fac ordine printre „vechituri” și am găsit adevărate comori ale copilăriei mele. Multe jucării le-am donat, dar cele mai dragi le-am păstrat ca amintiri.

Mai scrisesem un articol similar în urmă cu mult timp și tot am zis că voi reveni cu un al doilea, iată că acum a fost momentul, pentru că am găsit și „material”.

Pentru a vă face să zâmbiți și poate să vă regăsiți (din jucării) cu ocazia acestui semi-sfârșit de carantină, astăzi e mai mult despre poze, so more photos, less talk. Here we go:

Mai țineți minte colecțiile acestea din Kinder? Erau atât de drăguțe! Le am de când eram la grădiniță.

Erau chiar greu să „pescuiești” cu bețișorul acela!

Ronald a fost prima mea jucărie de la Mc, în 1997, nu mă interesa deloc mâncarea de acolo, nici acum nu îmi place, doar jucăriile. Bineînțeles, nu puteam rata când erau căluți sau mini-barbie. Și din cauză că nu am avut niciodată un Furby, m-am mulțumit cu „tentativele” de Furby și Shelby de la Mcdonald’s :)) (Furby-urile nu le mai găsesc, țin minte că aveam unul dalmațian și unul maro).

Pokemon. Nu este nevoie de nici o descriere aici :)).

Tetriiiiis! Cel negru încă merge! Și îl am de pe la 6 ani.

Iubitele și mult-îndrăgitele mele Barbie. Am avut multe, dar acestea sunt cele mai frumoase, fiind și cele originale. Primeam de ziua mea și de Sărbători, dacă eram cuminte :). Cel mai rău îmi pare că oricât am avut grijă de ele, și chiar am avut, deși eram copil, părul fiind de plastic tot s-a încâlcit foarte rău, mai ales la Sailor Moon. Doamne, cât mi-am dorit păpușa asta! Sailor Moon era cea mai cool pe când eram prin cls I. Am primit-o de la rude, din Italia, la noi nu se găseau. Ca o mențiune drăguță, cea din dreapta jos, cu bebe, Petra (un fel de Barbie nemțească), e îmbrăcată cu hăinuțe croite de bunica mea. Ambele bunice s-au priceput foarte bine la croitorie și mai am și acum rochițe, fustițe și tot felul de lucruri în miniatură cusute de ele, pentru Barbie, și le voi păstra pentru totdeauna cu drag. Barbie cea mică e de la Mc.

Adoram mobila în miniatură. Nu am avut casă pentru Barbie, în schimb am avut seturile acestea adorabile. Cele din lemn sunt deosebite, iar vesela din porțelan e atât de mică încât chiar era perfectă pentru Barbie!

The past and the future, primul și ultimul! Nici nu știam că mai am primul meu telefon, chiar mă leagă multe amintiri de el (2003).

Bonus, pantofiorii mei cu cireșe de când eram mică, mică. 🙂

 

Care sunt cele mai dragi amintiri pe care le aveți din copilărie?