Untold era deja pe buzele tuturor de câteva luni bune. Tot mai mulți artiști erau anunțați, iar entuziasmul era tot mai mare.

Deși ajungea deja la a cincea ediție și nu fusesem niciodată, nici anul acesta nu aveam deloc în plan să merg. Arad Open Air mi-a deschis cheful pentru festivaluri, dar Untold mi se părea poate prea mult, din toate punctele de vedere.

Eram foarte curioasă cum e, am citit numeroase păreri, am văzut poze, clipuri etc., dar nimic, vă zic sincer, NIMIC nu m-a putut pregăti pentru ce este acolo de fapt. Am fost în urmă cu mai mulți ani la Electric și la Sunwaves, dar s-au estompat mare parte din amintiri și chiar uitasem cum e să mergi la un festival atât de mare.

Cireașa de pe tort care m-a făcut să decid să merg a fost următoarea: Robbie Williams, David Guetta, Martin Garrix și Nora En Pure, în aceeași zi. Pe lângă faptul că am avut o surpriză enormă când am văzut anunțul cu Robbie (îl ascult de nici nu mai știu când, de când aveam 10 ani probabil :)) ) line-up de duminică mi s-a părut genial. Așa că am făcut-o-n stilul meu caracteristic și am luat decizia în 10 minute. Am avut cazare la my best friend din Cluj, deci și acesta a fost un factor important, că altfel nu știu dacă mergeam. În plus, dacă tot „predic” să facem ceea ce ne face fericiți, păi chiar să fac ce mă face fericită.

Bun, m-am informat de chestiunile administrative, deoarece inițial m-am simțit pierdută-n spațiu la treaba cu check-in-ul online și top up-ul pe brățară, dar până la urma am descifrat enigmele tehnologice care totuși nu erau așa de complicate. Aplicația Untold a fost de un mare ajutor și recomand tuturor care merg să și-o instaleze pe telefon. Acolo ai tot, inclusiv harta, și crede-mă, dacă mergi pentru prima oară, ai nevoie de hartă! Ah da, încă ceva, la Untold nu plătești cu tokeni, ci direct cu brățara. Încarci bani pe ea, iar când vrei să-ți cumperi ceva o apropii de aparat și gata.

După ce mi-am tras un roz în păr și cantități considerabile de sclipici pe față, am pornit spre festival. Era duminică, știam deja cam cum a fost în primele trei zile deoarece urmăream live-urile de pe facebook, și m-am bucurat foarte tare că nu a plouat. Chiar și așa, outfit-ul planificat l-am schimbat în ultimul moment deoarece pantalonii scurți pe 13 grade nu-s chiar cea mai bună variantă. Noaptea a fost groaznic de frig.

Trebuie să menționez că eu am locuit în Cluj aproape doi ani, așa că știam cât de cât bine orașul și îl vizitez anual de când m-am mutat acasă, din 2015, pentru că mi-a rămas tare drag. Știam deci unde este Parcul Central și Cluj Arena.

După ce am trecut de controale (sunt mai multe) am văzut magia. Erau zece scene din ce rețin eu, pe toată suprafața parcului. La fiecare era ceva deosebit, era un alt vibe, dar faine toate. Exista inclusiv o scenă Nostalgia unde puteai să dansezi alături de alți nostalgici pe piesele atât de iubite ale deceniilor trecute.

La Daydreaming Stage am văzut un spectacol tare frumos cu acrobate, din altă parte veneau baloane de săpun, fetele își puteau face împletituri și machiaje spectaculoase, erau multe stand-uri ale diverselor brand-uri unde puteai juca jocuri, te puteai înscrie la concursuri, personaliza adidașii, cumpăra accesorii și haine de festival plus chestii cool de la merchandise shop-up oficial Untold. Eu mi-am luat o brățară faină (cea din foto, împletită) deoarece nu am primit la intrare din aceea rezistentă din material, doar una din hârtie, pentru că era doar pe o zi și voiam o amintire. A fost 30 de lei, dar hanoracele, șepcile, tricourile etc. erau pe la 100 de lei sau mai mult. Pe site-ul Untold sunt toate prețurile.

Speaking of prețuri, la mâncare și băutură sunt prețuri de Street Food Festival. Deci nu am nimic de comentat deoarece știam cum e. Asta e, 8 lei o apă, 10 lei o bere, 25 lei cartofi prăjiți cu sos, burger cu cartofi aprox. 40 lei. Dar varietatea este mare, ai de unde alege. Eu nu mănânc prea mult și nici carne nu prea, deci mi-au ajuns cartofii :)). Clătita cu nutella a fost puțin over-the-top, la 15 lei, dar era deja 4 dimineața și chiar aveam poftă de dulce. Repet, știam că-s prețuri de festival, deci nu am plecat șocată din cauza asta.

Atmosfera generală este una foarte happy, vezi oameni din toate colțurile țării și ale lumii, fără să exagerez. Am dat de americani, mexicani, asiatici, africani. Vezi de toate! Iar asta e super interesant și chiar te face să uiți că ești în România. Ai multe activități pe timpul zilei, care pentru mine, cea neinițiată în ale Untold-ului, au fost fascinante, dar pentru cineva care merge patru zile cu siguranță nu mai sunt chiar așa o mare atracție. Iar atunci rămâne muzica.

Ce pot spune aici? Trebuie să fii acolo ca să vezi, să simți și să vibrezi pe ritmurile artiștilor tăi preferați. Eram deja lipsită de energie când am ajuns pe stadion pentru că de la ora 15:00 eram în parc, dar când a apărut Robbie Williams am uitat de tot. WOW! Ce show, ce voce, ce artist! A fost peste așteptări, a fost imprevizibil și uluitor. Mă declar fan pe viață!

David Guetta și Martin Garrix au „rupt” scena cu beat-urile lor, iar publicul a fost în delir. Se spune că trebuie să stai în mulțime pentru a simți vibe-ul festivalului, așa că, deși îmi era groază deoarece nu mă simt tocmai ok în grupuri atât de mari, la Robbie m-am băgat cât de în față am putut. A meritat, aș mai face-o! Dar este o inghesuială pe care eu n-am mai văzut-o decât la Luvru la Mona Lisa sau la intrarea în Versailles :)) (și asta nici măcar ca și număr de oameni!).

La Nora En Pure, care nu era la Main Stage, ci la Time (chiar lângă Arenă), am dansat cel mai mult. Ador muzica ei și mă bucur tare, tare mult că am văzut-o live. Din păcate, a trebuit să fug înapoi la Main pentru că urma David Guetta și riscam să nu mai pot intra. Dacă stadionul ajunge la capacitate maximă, nu te mai lasă să intri din motive de siguranță, astfel, dacă ai un artist special pentru care mergi, fii acolo cu o oră și jumătate înainte, just to be sure.

Am stat și la Closing Ceremony, care a fost o explozie de artificii, culoare și muzică. A fost mai ceva ca un Revelion, stăteam jos în mulțimea de pe stadion și admiram toți spectacolul. An epic end to an epic festival.

Ce regret: că nu i-am văzut pe Armin van Buuren, Steve Aoki și pe ATB.

Ce nu mi-a plăcut: cozile, erau cozi peste tot seara, la baie, la mâncare, la cafea.

După cum se poate vedea cu ușurință, lucrurile care mi-au plăcut le-am înșirat în câteva pagini, regretele și neplăcerile în două rânduri, concluzia: MERITĂ să mergi la Untold! Măcar o dată, măcar o zi, să vezi cum e.

I promise you, it will be magical and you will be… entertained :).