Perioada stării de urgență și începutul stării de alertă, pe când încă bâjbâiam printre restricții și relaxări, a fost dificilă pentru toți, din multe puncte de vedere. Însă, pentru cineva pentru care călătoriile sunt una din cele mai mari bucurii ale vieții, faptul că nu am avut voie nici măcar să ne plimbăm în natură, în propriul oraș, a fost un adevărat coșmar.

Din fericire, lucrurile s-au mai așezat puțin și am început să primim înapoi libertatea de care am fost privați, ce-i drept, cu porția. Azi putem ieși fără declarație, mâine ne putem vedea prietenii, poimâine mergem la terasă și tot așa. Cu timpul ne-am acceptat noua situație, însă psihic urmele au rămas.

Pentru mine nu există bucurie mai mare vara decât să mă gândesc la plaja, orașul, munții, țara pe care urmează să le descopăr în vacanță. De obicei aveam o excursie în țară și una pe alte meleaguri, dar acum, evident, planurile s-au dus pe apa Sâmbetei, la fel ca multora dintre voi.

Din toată această nebunie am rămas cu două lucruri importante: să apreciez orice îmi aduce bucurie (de ex. faptul că acum pot merge la pădure cu bicicleta), chiar dacă înainte mi se părea poate ceva banal, și, foarte important pentru un control-freak ca mine, să fiu mai spontană.

Dacă obișnuiam să-mi planific vacanțele chiar și cu 6 luni înainte, acum, după două zboruri anulate și două excursii amânate pe anul viitor, am realizat că este ok să nu deții controlul absolut, că nu e sfârșitul lumii, și că ne putem adapta din mers.

Așadar, din combinația celor două lecții de mai sus a ieșit un semi city-break aproape spontan, care a fost chiar foarte fain. Parțial work-trip, parțial vacanță, mi-am făcut bagajul cu gândul că poate ajung la mare, iar dacă nu, asta e, ne reorientăm.

Spre rușinea mea, la 30 de ani încă nu apucasem să vizitez Bucureștiul. În afară de Gara de Nord (unde oprea trenul când mergeam la mare, prin 2013 ultima dată), nu am văzut aproape nimic. De aceea am profitat de ocazie și de „relaxări” și am ajuns în capitală, înarmați cu măști de protecție, mănuși și „tone” de dezinfectant pentru mâini.

Am auzit toate poveștile horror despre trafic, poluare, agitație și multe alte lucruri, de aceea așteptările mele nu că nu erau mari, erau aproape zero. Dar, ce surpriză frumoasă am avut când am ajuns în Centrul Vechi, când am văzut fântânile din Piața Unirii cu Palatul Parlamentului în fundal, când ne-am plimbat seara pe străduțe pietonale printre terase pline de oameni, pline de viață. Mi-a dat o stare de bine, deși, repet, nu mă așteptam la câte auzisem. Într-adevăr, nu aș putea ține pasul cu așa un oraș mare, cu un astfel de trafic, am locuit în Cluj doi ani, iar aglomerația ajunsese să mă obosească. Dar, pentru un weekend, mi se pare foarte distractiv să mergi în capitală. Mă bucur că am ajuns la Cărturești Carusel, un loc must-see pentru cei care iubesc cărțile, și că am încercat faimoasa mâncare de la Dristor kebap :)).  Regret să nu am apucat să vedem frumoasele parcuri din cauza ploii care nu mai înceta, deci cu siguranță voi mai reveni.

În acest mic turneu am revăzut și Sibiul, unul din cele mai frumoase orașe din țară. Mi-a plăcut și în 2018 când am fost prima dată, și acum, însă este vizibil diferit. Din cauza măsurilor de restricție și a reticenței oamenilor, era mult mai gol decât mi-l aminteam eu. Locuri găseai la terase câte voiai, iar tarabele din Piața Mică erau goale, o imagine care mi s-a părut tristă.

După Sibiu și București am vrut în weekend relaxare totală. Inițial planul era Mamaia, dar din cauza vremii instabile și a noii mele spontaneități, am „reconfigurat traseul” și am ajuns cu tot cu prosopul de plajă, pălărie și crema cu SPF, la munte. Îmi era dor de Brașov deoarece nu mai fusesem de fooooarte mulți ani aici. Pe drum spre Brașov am rezolvat din câteva click-uri cazarea (o diferență enormă față de planificările cu 6 luni înainte, așa-i? :)) ) și am avut noroc să stăm într-o căsuță cu o priveliște de vis. Mâncare nu se servește în hoteluri și pensiuni încă, deci te descurci cum poți, dar mi se pare că și acest lucru are farmecul lui. Oricum, pe terasă, cu munții pe fundal, orice are gust mai bun!

În Brașov am vizitat Muzeul Județean de Istorie, unde poți vedea obiecte foarte interesante din Evul Mediu, din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial și până la comunism și Revoluție. De asemenea, nu puteam rata Biserica Neagră, o adevărată comoară gotică a orașului, cu un interior impunător, completat perfect de acorduri de orgă. Din păcate, nu este permisă fotografierea bisericii înăuntru, dar ne vom mulțumi cu amintirile.

Efectele post-carantină se văd, frica încă există, virusul încă există (m-am spălat pe mâini și m-am dezinfectat aproape obsesiv). Masca de protecție e peste tot, ceea ce e un lucru bun, fiind una din principalele măsuri de prevenție. Turismul însă este grav afectat și nu știu când vor reintra lucrurile în normal. Eu am încercat să-mi aduc contribuția, chiar și așa minimal. Această minivacanță mi-am petrecut-o în țară, în hoteluri și pensiuni de la noi, am fost la muzee și la obiective turistice naționale. Împreună vom reuși să trecem și peste această grea încercare.

Voi pe unde vă petreceți vacanța post-carantină?