Lucruri pe care le-am învățat în timp și care mi-au schimbat viața

M-a lovit inspirația pentru acest articol chiar după ce am plecat de la sediul unui post de radio unde am participat la o frumoasă emisiune. Iar când inspirația te lovește, lași tot ce ai, deschizi laptop-ul și te pui pe scris, că altfel, cum vine așa și pleacă.

Vreau să vorbesc puțin despre lucrurile pe care le-am descoperit atât despre mine, cât și despre cursul vieții în general și alți oameni, lucruri care mi-au schimbat viața într-un fel sau altul. Nu neapărat în bine, nu în neapărat în rău, ci au fost premisa de la care am lăsat în urmă un obicei vechi, m-am ales cu unul nou, sau au constituit baza pe care mi-am fondat câteva principii pe care acum le respect. Dar să lăsăm filosofia pentru alții.

La modul concret, cam asta am învățat în ultimii ani:

Deși credeam și eu, la fel ca alții, că la 20 de ani sunt adult și gândesc matur, nu era deloc așa. Abia acum simt, aproape de 30, că mă cunosc cu adevărat.

Că așteptările sunt destinația sigură către dezamăgiri. Dacă aștepți de la alții gesturi sau cuvinte care să te facă fericit, iar ele nu vin, ți-e ziua stricată. Fă-ți singur mici bucurii. Pe ele sigur te poți baza.

Că ador să citesc, dar nu orice și nu oricând. Mi-am redescoperit pasiunea pentru lectură odată cu prima participare la O Carte pe Lună Arad, în 2017. De atunci, oricât de obosită aș fi, tot bifez măcar „o carte pe lună”.

Că dacă o carte nu mă prinde nu are rost să agonizez cu ea în brațe cu săptămânile. Nu mă atrage? Bye bye!

Că multe lucruri/ mulți oameni nu merită grija, atenția și răbdarea mea. Aici intră mai ales cei care te caută strict la nevoie. Am fost mereu prea bună, prea de treabă, prea răbdătoare, am dat mereu mai mult decât trebuia, iar asta nu m-a ajutat prea mult. Acum sunt bună selectiv.

Credit: Jay Shetty

Câteodată trebuie să spui ce te doare. Dacă ai impresia că ceilalți îți pot citi gândurile, greșești.

Oamenii negativiști au câte două replici pesimiste la fiecare încercare a ta de a-i scoate din starea lor. Ne mai batem capul? Nope.

Relațiile de orice fel care nu aduc bucurii, decât necazuri, stres sau sentimentul că ești singurul care mai ține de un fir de ață pentru a nu le pierde sunt toxice sau pur și simplu degeaba. Not worth my time.

Că timpul este prețios. Serios. Asta cred că e cea mai șocantă lecție pe care am învățat-o. Parcă ieri aveam 19 ani, iar acum am avut întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului… Timpul ZBOARĂ! Nu-l irosi pe prostii sau proști.

Apreciază ce și mai ales, pe cine ai. Oamenii care chiar îți sunt sincer alături și țin la tine sunt puțini.

Kilogramele în plus nu dispar dacă te plângi cât de mult le urăști. Da, nici dacă te plângi zilnic, regulat.

Sportul se practică în primul rând pentru sănătate, apoi pentru aspectul fizic. La sport nu se renunță atunci când cântarul arată „ce trebuie”. E un angajament pe viață.

Viața sănătoasă cu mers zilnic la sală, iar apoi la shaorma, nu e viață sănătoasă.

Am descoperit că, pentru mine, reducerea pe cât posibil a glutenului are un efect pozitiv asupra stării mele generale.

Perfecțiunea nu există. Există doar photoshop, facetune, blurr, beautify, extensii, fillere, botox, plastic și alte lucruri la fel de „naturale”. Nu vă mai torturați comparându-vă cu ce vedeți pe Instagram. Este fake la kilă.

Cei care se forțează să pară „cei mai perfecți” (intenționat am zis așa) și cei mai happy pe social-media sunt cei mai nesiguri pe ei și ascund câteodată adevărate drame. Fact.

Banii nu aduc fericirea, dar asta nu înseamnă să te complaci într-o situație care te face trist zilnic. Dacă-ți urăști job-ul și nu poți trăi din el, e un semnal de alarmă.

Viața e prea scurtă ca să-ți urăști job-ul. Peste 40 de ore pe săptămână, timp de 35-40 de ani, să faci ceva ce urăști, mie mi se pare pur și simplu, stupid.

MERITĂ să îți asumi riscuri în anumite cazuri, nu prostești. Ai o idee care te pasionează și vrei să vezi dacă funcționează? Try it. E mai rău să mori cu regrete, decât să știi că ai încercat și ai eșuat.

Că ador să călătoresc. Mereu mi-a plăcut, dar acum e un scop în sine pentru mine.

Vreau să am alături oameni pozitivi, de la care am ce învăța. Și da, aparent, te poți împrieteni cu alte persoane la orice vârstă. I love meeting new people.

Mă super-mega-giga-extra binedispun festivalurile și mă voi duce cât de des voi putea și-mi va permite timpul și buzunarul. Untold, here I come!

Că nimic nu cade din cer și poți obține aproape și imposibilul dacă muncești și crezi în ceea ce faci.

Am descoperit să am o adevărată pasiune pentru make-up. S-a dezvoltat în timp, dar în ultima vreme chiar am învățat multe lucruri super utile și interesante despre această artă. Pentru că este o artă, nu doar îți arunci o culoare pe ochi și gata. Există tehnici, texturi, etc. I just LOVE it.

Că învingerea celor mai mari frici poate duce la cele mai faine rezultate și cele mai mari împliniri, totul e să treci de acel prag mental autoimpus.

Ce-am mai aflat despre mine? Că iubesc să vorbesc la Radio! 🙂 Nu pe cât iubesc să scriu, dar pe-acolo.

 

 

 

 

 

 

 

 

Comments

  1. K'melia says:

    Îmi place articolul tău și subscriu la toate sfaturile tale. Îmi amintesc zâmbind că am fost la fel de șocată că și tine când am primit invitația la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului, acum…în 2020 voi avea întâlnirea de 35 de ani de la finele liceului. În acești ani am incercat să mă dezvolt personal, nu citind cărți de dezvoltare personală ci dezvoltându-ma la propriu. Pentru că nu am intrat la facultate am lucrat câțiva ani într-o fabrică de mobilă de la muncitoare la ambalaj la pontatoare la birou. În 1990 aflând că s-au reînființat școlile postliceale am decis să dau examen la școala postliceală sanitară. Am ajuns sa caut un manual de biologie de clasa a XI-a într-o grămadă de cărți trimise la topit, am cerut două săptămâni de concediu medical că să nu fac închiderea de lună spunandu-i adevărul medicului de întreprindere, aveam un pachet de țigări Kent pregătit să îi dau doctorului, a refuzat spunandu-mi ” să vii să-mi spui că ai intrat, locul tău nu e în fabrică, dacă nu intri să nu mai vii la mine după concediu medical”. Am intrat. După patru ani in care am lucrat la ceea ce a fost Spitalul Municipal Arad la compartimentul de hemodializă și ATI am îndrăznit să îmi schimb locul de muncă și m-am transferat la penitenciarul unde am lucrat peste 21 de ani. Tot pentru dezvoltarea mea personala sunt licențiată in psihologie, nu spre a schimba profesia ci pentru mine. Deci da niciodată să nu rămâi într-un loc pe care nu îl suferi ci caută ceva mai bun pentru tine și fericirea fiecăruia ea în noi.

    1. Anette says:

      Mulțumesc frumos pentru aprecieri și felicitări pentru tot ceea ce ați realizat! Este extrem de important să ne urmăm visul.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *