Septembrie a venit, iar în loc să dau iama prin magazine să-mi cumpăr caiete colorate cu spirală, stilou și rezerve cu cerneală, mă pregătesc pentru o nouă săptămână de lucru.

Cred că niciodată nu voi scăpa de senzația aceasta, sau cel puțin va mai trece mult timp până când nu voi mai asocia septembrie cu începerea anului școlar. Și culmea, luna octombrie nu-mi dă aceeași senzație privind debutul anului universitar, poate pentru că acea perioadă nu mi-a marcat atât de mult viața precum liceul.

Când spun marcat nu mă refer la întâmplări dramatice sau grandioase, ci pur și simplu perioada facultății mi-o amintesc mult mai vag decât liceul. Poate și pentru că prieteniile legate au rămas aceleași și timpul liber tot cu ei îl petreceam, între cursuri și seminarii.

Nici nu am realizat că e gata luna august, atât de ocupată am fost. Dacă acum mulți ani ocupația era să mă joc pe afară până seara și pe ultima sută de metri să mă ocup de temele și lecturile pentru vacanță, acum avem probleme de adulți.

Să te muți în altă locuință e un job în sine, pe lângă cel principal, iar din păcate nu e nici măcar part-time. Îmi ocupă mintea non-stop, iar munca fizică ce o implică e ca un fel de abonament la sală. Vara s-a dus pe nesimțite, iar eu nici nu am observat.

De obicei concediul e planificat chiar la începutul verii deoarece nu mă înțeleg bine cu canicula. Anul acesta a fost fix invers, pe final, chiar început de toamnă, pentru că nu a fost timp. Măcar am avut ceva exciting ce să aștept cu nerăbdare, în timp ce trei luni am admirat pe facebook toate pozele posibile din vacanțe cu palmieri și apă cristalină.

Mi-a spus cineva odată că muncim un an să putem pleca undeva o săptămână, iar acesta e fix genul de viață pe care nu mi-l doresc. Îmi iubesc mult job-ul, dar țin mult și la timpul meu liber și la weekend-uri deoarece toți merităm o pauză. De aceea, am văzut că varianta mai multor excursii mai scurte, pe weekend-uri prelungite, parcă este mai bună decât două săptămâni legate. Mai ales că, după două săptămâni de pauză, chiar ai nevoie de cafea intravenos pentru a putea funcționa, iar eu nu beau cafea deloc :)). Deci combinația: minivacanțe plus câte una-două vacanțe de câte o săptămână pe an se pare că pentru mine funcționează.

Vara aceasta a însemnat mult pentru mine. A însemnat o nuntă, familie, prima întâlnire cu Castelul Corvinilor, Arad Open Air, SkirtBike, Untold și o mutare care încă e „in the making”. Mi se pare cumva că am ajuns la un nou nivel de maturitate și că ar trebui să mă consider adult în toată regula, ceea ce nu se prea întâmplă, totuși. Poate nu vreau să fiu adult 100%, e bine așa, cu o doză de copilărie.

Sunt lucruri pe care nu am apucat să le fac vara aceasta, dar încerc să nu o dau în FOMO (Fear Of Missing Out). De aceea, în loc să mă focalizez pe ce NU am făcut, mă bucur de ceea ce AM făcut și am realizat în aceste trei luni. Am trecut de la statutul de domnișoară la cel de doamnă (încă mă pufnește râsul când cineva mi se adresează cu „Doamna Anette”, mai ales că de o vreme am părul roz), am citit destul de mult și am început să fac o ordine serioasă peste tot, deoarece văd că un pic de minimalism parcă mă liniștește, o fi vârsta, cine știe…

În plus, la ce temperaturi avem afară, eu sunt convinsă că mai avem „un pic” de vară rămasă, mai ales că și din punct de vedere calendaristic vara nu se încheie la 1 septembrie.

Pentru mine imediat începe vacanța, la munte (scurt) și la mare (mai lung), abia aștept să vin cu povești frumoase de acolo. PS: Bronzul m-a ocolit și în acest sezon estival și probabil că la fel va fi și mulți ani de acum încolo :)).

Deci, ce faci când n-ai făcut tot ce ai vrut vara aceasta? Profiți de septembrie!